Comuna Lespezi este beneficiară a proiectului ”Acordarea de pachete cu ajutoare alimentare in cadrul POAD 2018-2021”
Beneficiari al acestor ajutoare sunt familiile defavorizate si persoanele singure, cărora le este stabilit dreptul la un venit minim garantat, familiile beneficiare de alocație pentru susinerea familiei și persoanele/ familiile aflate temporar în situații critice.
Mai multe detalii se pot vedea in fotografiile urmatoare.
IMPORTANT!!!
Din data de 21.07.2020 începe distribuirea pachetelor către beneficiari.
Termenul de ridicare fiind până la data de 20.08.2020
Vești bune pentru elevii Comunei Lespezi.
A fost încheiat contractul Servicii de trafic de date, cu tablete incluse, pentru facilitarea accesului la invățământul la distanță în Comuna Lespezi, judetul Iasi.
Acest contract vine în ajutorul elevilor, pentru a își putea continua activitățile scolare, conforme cu această perioadă dificilă.
Este vorba despre 600 de tablete, ce vor avea acces la internet pe toată perioada contractuală.
În cursul săptămînii viitoare începe distribuirea tabletelor către micuții beneficiari.
Mult succes elevilor!
În urma demersurilor intreprinse de Primaria Lespezi, împreună cu Consiliul Local,
Comuna Lespezi va beneficia de finanțarea necesară începerii lucrărilor pentru dezvoltarea infrastructurii de apă și apă uzată.
Finanțarea se va face prin intermediul Programului Operațional Infrastructura Mare (POIM), la care Consiliul Local UAT Lespezi vine cu o contribuție de 2%.
Documentul oficial poate fi vazut mai jos!
Despre POIM 2014-2020
Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM)
Programul Operational Infrastructura Mare (POIM) a fost elaborat pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare ale României identificate în Acordul de Parteneriat 2014-2020 şi în acord cu Cadrul Strategic Comun şi Documentul de Poziţie al serviciilor Comisiei Europene. Strategia POIM este orientată spre obiectivele Strategiei Europa 2020, în corelare cu Programul Naţional pentru Reformă şi cu Recomandările Specifice de Ţară, concentrându-se asupra creșterii durabile prin promovarea unei economii bazate pe consum redus de carbon prin măsuri de eficienţă energetică şi promovare a energiei verzi, precum şi prin promovarea unor moduri de transport prietenoase cu mediul şi o utilizare mai eficientă a resurselor.
Priorităţile de finanţare stabilite prin POIM contribuie la realizarea obiectivului general al Acordului de Parteneriat prin abordarea directă a două dintre cele cinci provocări de dezvoltare identificate la nivel naţional: Infrastructura şi Resursele.
POIM finanţează activităţi din patru sectoare: infrastructura de transport, protecţia mediului, managementul riscurilor şi adaptarea la schimbările climatice, energie şi eficienţă energetică, contribuind la Strategia Uniunii pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii.
SATUL BURSUC DEAL
Este situat pe terasele din dreapta siretului, la 6 km SV de centrul comunei Lespezi. Toponimul deriva de la animalele numite bursuci, care traiau in padurile de altadata ale acestor locuri. Poate proveni si de la un oarecare Bursuc, care a fost improprietarit printre primii, dupa reforma agrara a lui Cuza. Este o asezare noua formata prin improprietarirea insurateilor ce proveneau din satele din jur, cei mai multi venind din Gastesti si alte sate din fostul judet Baia. Se mai numeste si Satul Nou sau Heciul Nou.
• 1869 – infiintarea satului;
• 1879 – s-a infiintat Diudiul, fost catun pe mosia Heciului si care,
din acel moment facea parte din satul Bursuc Deal (G. Lahovari, 1900)
• 1896 – sat in comuna Lespezile;
• 1943 – sat in care este inglobat si Diudiul;
• 1954 – sat in comuna Lespezi, judetul Iasi;
• 1968 – sat in comuna Lespezi;
• 1975 – 58,48 ha, cu 940 de locuitori si 261 de gospodarii; densitatea
medie de 16,2 locuitori/ha. Cele 263 de case sunt construite din
caramida (30%), chirpici (60%), iar restul din lemn. Sunt acoperite cu
tabla si tigla (30%), dranita (60%), iar restul din carton si internita.
Satul are o scoala noua cu cinci sali de clasa, construita in 1964,
peste drum de vechea scoala, cu locuinta pentru director.
Activitatile se desfasurau in vechea scoala, transformata in camin cultural. Ca structura, satul este de tip adunat, cu strazi drepte care se intretaie. Este deservit de halta C.F.R. Lunca siretului (Sodomeni) si de DJ 208.
• 2002 – avea 809 locuitori, 282 de gospodarii, 115 pensionari, 80 de copii intre 0 si 14 ani, 50 de salariati, 450 ocupati in agricultura, 7 someri si 90 navetisti, inclusiv elevi. Forma satului este alungita, pe mai multe strazi paralele, textura regulata, iar ca structura este un sat de tip adunat (concentrat). Familii de gospodari ai satului: Jugrin, Turcu, Vatamanu, Paladi, Grigoras, Postelnicu, Jora, Ursu, Acatincai.
BURSUC VALE
Este asezat in Lunca siretului, in SE centrului de comuna, in stanga caii ferate Bucuresti – Suceava si deservit de Halta Sodomeni (Lunca siretului). Este o asezare noua, infiintata in urma reformei de la 1921. In 1930 era inglobat la Slobozia. In 1943 inglobeaza satul Diudiu, pana in 1954. in 1966 populatia era de 273 de locuitori, in 1977 de 247 locuitori, iar in 2002 de 153 de locuitori, 74 de gospodarii, 40 de pensionari, 30 de copii intre 0 si 14 ani, 20 de salariati, 45 de ocupati in agricultura, 5 someri si 30 de navetisti.
Satul are o forma liniara regulata si structura adunata. Familii de gospodari: Nemtanu, Partin, Eniu.
MONOGRAFIA COMUNEI LESPEZI IASI
Vasile SIMINA
Este situat la NE, la 4 km de centrul comunei Lespezi, pe valea paraului Pietrosu, care izvoraste de sub Dealul Buda si se varsa in siret, pe partea stanga.
„Buda” este un cuvant de origine slava si inseamna locuinte retrase in padure sau locuinte de curatura. Poate proveni si de la un oarecare proprietar Buda.
Satul a fost infiintat inainte de anul 1800. 1780 – sat in tinutul Sucevei;
1803 – sat in ocolul siretului de Jos, contopit cu satul Dolhasca;
1832 – inglobeaza saftil Budeni (Varatii Budei);
1833 – sat in ocolul somuz;
1834 – sat in ocolul siretului;
1844 – inglobat in satul Dolhasca;
1845 – separat de satul Dolhasca; 1846- contopit cu satul Dolhasca; 1854
– separat de satul Dolhasca; 1865 – sat in comuna Dolhasca;
1896 – pierde catunul Varatii Budei, devenit satul Budeni; 1898 – satul
Buda avea 165 de case, populatia de 719 persoane (360 barbati si 359 de femei), din care contribuabili 120. Improprietariti la 1864 si 1879 erau 68 de fruntasi, 94 de mijlocasi si 19 codasi, stapanind 44 de falci si 30 de prajini. Exista o biserica construita din lemn, cu patronul Sf. Gheorghe. scoala a fost infiintata in 1882 si era frecventata de 23 de elevi, era mixta si deservita de un invatator. Vatra satului avea, in 1898, 85 de falei („Dictionarul Geografic” al lui I. Lahovari- 1901).
1908 – sat in comuna Lespezile; 1925 – sat in comuna Budeni;
1929 – sat in comuna Lespezile;
1931 – sat in comuna Budeni;
1932 – sat in comuna Lespezile;
1968 – sat in comuna Lespezi, judetul Iasi („Studii Monografice: Pascani
si imprejurimile”, Voi. I, Paul Nechifor, 1997 – Iasi); • 1975 –
suprafata de 127,97 ha si o populatie de 1296 de locuitori (349 de
familii). Densitatea medie – 10,2 locuitori/ha. Locuintele: 5% din
caramida, 10% din chirpici, 85% din lemn si paianta, pe fundament de
piatra si beton.
Acoperite cu tabla si tigla intr-un procent de 10%, internita 70%, iar restul cu stuf, paie si carton (bitum). Are o scoala cu cinci sali de clasa, construita in 1910, iar Caminul cultural construit in 1969. Satul era insa neelectrificat.
• 2002 – avea 1161 de locuitori, 419 gospodarii, 250 de pensionari, 22 de copii intre 0 si 14 ani, 150 de salariati, 500 de persoane ocupate in agricultura, 10 someri, 150 de navetisti, inclusiv elevi.
Forma satului este poligonala neregulata cu structura rasfirata. Locuitorii gospodari ai satului provin din familiile Rotaru, Apostol, Ungureanu, Minciuna, Baba.
MONOGRAFIA
Vasile
Sat și targ, așezat pe o terasă inferioară a siretului, în vestul Masivului Dealul Mare Hârlau, la 85 de km de Iași și 18 km de Pașcani. În sudul său au fost descoperite urme de silisti, cu fragmente ceramice din hallstatt (secolul al IV-lea, e.n.) si din feudalismul dezvoltat (sec. al XVII- lea). Prima mentiune documentara a satului Lespezi dateaza din 1790, in tinutul Suceava. Daca tinem cont ca satul Lespezi s-a format la marginea localitatii Brateni, care este mentionata in documente la 10 aprilie 1603, datarea este mai veche cam cu 200 de ani.
In 1812, satul Lespezi a fost mentionat in lista de hrisoave pentru infiintarea de iarmaroace. Targul saptamanal si balciul anual au impulsionat activitatile economice, care au permis localitatii Lespezi sa iasa din randul localitatilor rurale, intrand in randul targurilor cu aspect urban.
Din relatarile localnicilor si din datele de mai sus reiese ca targul Lespezi ocupa, la infiintare, vatra satului Brateni, care era inconjurat de un sant de 2 m adancime si 3-4 m latime, ale carui urme se mai pastreaza si astazi langa Pepelea. Pe vatra satului Brateni s-au construit fabrica de sticla, biserica, cimitirul si sediul politiei actuale.
Targul Lespezi s-a extins pe actuala vatra a satului Lespezi, aproximativ intre Monumentul Eroilor si dispensar. Dupa infiintarea targului, fiecare negustor avea dreptul la un lot de 5 m latime si 40 m lungime pentru infiintarea pravaliei. Terenul era platit cu 2 lei pe metru patrat, suma numita bezmet.
Negustorii erau obligati sa plateasca o taxa pentru marfuri, numita acsis, atunci cand intrau in targ.
• 1860-1870 – s-a construit la Lespezi prima fabrica de sticla pentru geamuri din Romania;
• 1892 – targul Lespezi;
• 1895 – s-a construit podul peste siret „Principesa Maria”, cu trei arcade din fier forjat si nituit, sistem Anghel Saligny;
• 1894 – era targusor pe mosia Siretel, comuna Lespezi si numara 323 de
case, 441 de capi de familie si 1537 de suflete (742 B si 795 F), 300
israeliti. Avea 311 contribuabili. Vatra satului era pe proprietatile
lui Samuil Meyer Hofer si avea intinderea de 224 de falci. Era resedinta
plasei Siretului de Sus. Avea o biserica, o scoala rurala de baieti si
fete („Dictionarul geografic al judetului Suceava”, de Serafim Ionescu –
1894).
• 1911 – targul Lespezi era descris de invatatorul Al. Bratu, in
lucrarea sa, „Trandafiri suceveni”, in felul urmator: „o ulita lunga,
avand pe ambele parti insiruite una langa alta, sistem vagon, pravalii
cu tot felul de marfuri, predominand cele mai cautate de tarani:
trei-patru carciumi, primaria, spitalul, administratia de plasa,
judecatoria, posta si scoala. La unul din capete targul lua aspect de
sat. Aici stau taranii bastinasi, cu casele in jurul bisericii ortodoxe,
care faceau pandant cu sinagoga din cartierul comercial si biserica
lipovenilor (ambele distruse de bombardamentele din 1944) O fabrica de
sticla completa aceasta asezare”;
Dupa relatarile lui Dorel Strachinaru (2009), unul dintre putinii
veterani ai satului, inainte de al doilea razboi mondial, in targul
Lespezi in afara de fabrica de sticlarie mai erau sase brutarii mici
care aveau permanent covrigi si paine calda (la Herscovici, la Petru
Strachinaru, la Cazacu) si de cele 17 restaurante, din care trei aveau
orchestre (La Costache Zidu, La Maier si la cantina restaurant a
fabricii de sticla). Erau mai multe ateliere mestesugaresti: rotarie
(sultz), fierarie (Grigore Airinei), frizerie si mici magazine
(dugheni), o macelarie langa actualul monument al eroilor si un mic
abator langa podul de peste siret, distrus de bombardamente. Mai spune
ca pe Imas era un aerodrom, deservit de sase avioane. isi aminteste si
cateva nume de piloti locali: Starler,
Ionoscuti, Mateescu. Judecatoria care era amplasata langa Casa
Grigorescu, peste drum de actuala politie, era deservita de 4 judecatori
si sase avocati.
Fabrica de sticlarie producea sticla pentru geamuri, diverse obiecte
unicat, bibelouri si vesela de cristal. in perioada crizei economice din
1929- 1933, pentru dezvoltarea comertului local, patronii fabricii care
erau de origine germana, au hotarat ca o parte din salariile
lucratorilor sa fie platite in jetoane de 50-100, ce aveau putere de
cumparare la magazinele si cantina fabricii, dar si la negustorii
locali, incurajand comertul local si prevenind falimentul. Toate acestea
impreuna cu strada principala, mult mai larga decat celelalte strazi,
inundata de lume in zilele de targ si sarbatori, dadeau un farmec aparte
targului de altatdata.
1975 – suprafata de 59,03 ha, populatia de 979 de locuitori, 335 de case
(80% din caramida, restul din chirpici si lemn). Constructiile erau
acoperite cu tabla (80%), iar restul cu sindrila si internita. Satul era
de tip adunat, casele de tip vagon cu beciuri de piatra, din care au
mai ramas, putine, pe strada principala. Exista o scoala cu 5 sali de
clasa in stare buna, un camin cultural cu 300 de locuri, unde rulau
filme saptamanal, dispensar, magazin universal, doua biserici ortodoxe
si una lipoveneasca. Economia: moara, brutarie, abator, unitati
comerciale, targ saptamanal si balci anual, C.A.P., S.M.A., unitati de
prestari servicii (olarie, tamplarie, cojocarie, croitorie, impletituri
de nuiele) („Dictionarul geografic al judetului Iasi”, Al. Obreja,
1979);
• 1992 – se desfiinteaza C.A.P.-ul, S.M.A.-ul, baza de receptie, se reprimesc proprietatile si se fac privatizari;
• 2002 – 992 de locuitori, 361 de gospodarii, 265 de pensionari, 170 de
copii, 150 de salariati, 550 de persoane ocupate in agricultura, 10
someri, 90 de navetisti.
Forma satului este alungita pe mai multe strazi paralele, cu textura si structura regulata.
Dintre gospodarii satului mentionam familiile Toma, Butnaru, Strachinaru, Oprea, Bitter, Gordin, Ionica, Prisacaru, Caba, Airinei, Pintileasa, Boldea, Tihan, Nicanov.
MONOGRAFIA
Vasile
Invatamantul din comuna Lespezi s-a dezvoltat în contextul general al
evolutiei stiintei de carte în Moldova secolului al XIX- lea si al
Romaniei secolelor al XX-lea si al XXI-lea. Primele încercari de
organizare si reformare a învatamantului în Moldova au fost facute de
Gheorghe Asachi, care în anul 1832 a instituit un curs pedagogic pentru
pregatirea învatatorilor ce constituiau sufletul scolii.
In „Epitropia învataturilor Publice în Printipatul Moldovei”, publicat
„la Esi” pe „15 Ghenari 1832″ se cerea ca toti cei care doresc sa devina
învatatori sa se înscrie la cursul pedagogic cu conditia sa fie „de
religie ortodoxa, cu deplina stiinta de limba moldoveneasca, de catehis,
de stiinta de istorie, geografie si aritmetica, avand atestaturi de
bune purtari.
In anul 1851, din ordinul domnitorului Grigore Alexandru Ghica
(1849-1856), Petrache Cazimir, care îndeplinea functia de director al ”
Departamentului bisericesc si al Instructiunii Publice” se tocmeste
„Asezamantul pentru reorganizarea învataturilor publice în Principatul
Moldovei”, prima lege scolara moldoveneasca si prevedea înfiintarea de
scoli primare la sate – 63 de scoli satesti, cate una în fiecare plasa,
pregatirea cadrelor didactice, gratuitatea învatamantului primar.
Interesanta este dispozitia prin care se suprima pedepsele corporale
„mustrarea cu bataie se ridica cu totul dintre pedepsele copiilor,
fiecare dintre domnii profesori va întrebuinta dupa masura vinei:
povatuirea, dojene, punerea în picioare sau în genunchi si altele
asemenea masuri parintesti”, iar în cazuri extreme „se va îndeparta din
scoala îndaratnicul, nesupusul sau lenesul copil, ca sa nu se dea pilda
rea si celorlalti”.
La 15 decembrie 1855 se înfiinta la Iasi „Scoala Normala de la Trei
Ierarhi” care în 1858 scotea prima promotie de învatatori care s-au
implicat in dezvoltarea învatamantului primar în Moldova.
Reformele pentru modernizarea statului din timpul domniei lui Alexandru
Ioan Cuza nu puteau ocoli învatamantul si la 25 noiembrie 1864 i-a
promulgat „Legea Organica pentru Instructia publica în Principatele
Unite” prin care învatamantul primar devenea obligatoriu si gratuit
pentru toti copiii de ambele sexe, începand de la 8 la 12 ani. Legea
prevedea uniformizarea programelor de studiu, egalitatea sexelor la
învatatura, ocuparea posturilor vacante prin concurs, inspectarea
periodica a scolilor de catre revizori.
Pentru parintii care nu doreau sa-si dea copiii la scoala se prevedea o amenda de 10 bani pentru fiecare zi absentata.
Invatatorii erau obligati sa consemneze corect absentele si sa aplice
corect amenzile corespunzatoare, în caz contrar urmand sa plateasca din
leafa lor amenzile care le reveneau parintilor. Cursurile scolare
începeau la 1 septembrie si se încheiau la 25 iunie. Articolul 32 din
lege precizeaza si disciplinele de studiu pe clase (despartituri) dupa
cum urmeaza:
Despartitura I:
1. Cunoasterea literelor si silabisirea;
2. Formarea literelor dupa model;
3. Scrierea numerelor si calcularea din memorie asupra celor patra lucrari aritmetice cu numere întregi;
4. Invatarea sfintelor rugaciuni pe de rost.
Despartitura a II – a:
1. Citirea si scrierea caligrafica dupa model;
2. Elemente de catehism;
3. Cele 4 lucrari aritmetice cu numere întregi;
4. Geografie (divizia Pamantului în continente);
5. Culegere de animale, plante si minerale;
Despartitura a III – a:
1. Citirea pe carti bisericesti;
2. Elemente de catehism (II si III);
3. Istorie sacra pe scurt;
4. Cele 4 lucrari aritmetice cu numere complexe;
5. Geografia Principatelor romane;
6. Scrierea caligrafica si dupa dictare;
Despartitura a IV – a:
1. Memorarea de parabole din Evanghelie;
2. Citirea;
3. Memorizari din biografiile domnilor romani mai renumiti;
4. Partile cuvantului si formele gramaticale;
5. împartirea politica a Europei;
6. Masuri de greutate si lungime;
7. Descrierea animalelor, plantelor si mineralelor;
8. Caligrafie dupa model si dictare
Metoda de invatare era individuala si invatatorul se servea de monitori pentru toate clasele.
Legea invatamantului se modifica in 1896 de care Ministrul Instructiunii
Publice de atunci, Petru Poni, prin care materia de invatamant a fost
repartizata pe patru ani pentru scolile cu patru invatatori si cinci ani
pentru scolile cu mai putin de patru invatatoti. Tot acum se
infiinteaza prin lege gradinita de copii, invatamant complementar pentru
copiii care nu au implinit 14 ani si cursuri de alfabetizare pentru
adulti.
Cel mai mare reformator al scolii romanesti care nu a fost egalat de
nici unul dintre efemerii ministri ce i-au urmat, mai ales din cei ce
s-au perindat la conducerea ministerului dupa evenimentele din decembrie
1989, a fost Spiru Haret. Acest ministru a reconsiderat rolul scolii in
comunitate, socotind scoala nu numai ca mijloc de instructie, ci si ca
un organism cu rol educativ.
Prin reformarea scolii romanesti, Spiru Haret a devenit idolul cadrelor
didactice, reusind sa le insufle dragoste si admiratie. La 9 martie 1896
a fost aprobata „Legea pentru facerea cladirilor scolare primare” si
infiintarea „casei Scoalelor”, care administra fondurile destinate
invatamantului, construindu-se localuri de tip „Casa Scoalelor” cu trei
sali de clasa, cancelarie si locuinta pentru director.
Dintre revizorii scolari din fostul judet Baia, s-au remarcat Nicolae
Vicol prin grija caruia s-au infiintat scolile Lespezi la 15 noiembrie
1864 si Heci 1 mai 1865, Serafim Ionescu si Dumitru Balan.
Invatatorii aveau salarii platite de stat, cuprinse intre 37.30 lei si 111 lei.
In 1872, Ministerul Instructiei, prin ordinul nr 11254/1872, a redus
scolite din judetul Baia de la 68 la 47, impartite in doua categorii: 20
de scoli de gradul I si 27 de scoli de gradul II. Printre cele 20 de
scoli de gradul I regasim, pe langa scoala Lespezi, scoli din Pascani,
Ruginoasa, Miroslavesti, Cristesti, etc.
Articol preluat din MONOGRAFIA COMUNEI LESPEZI (2010)
Autor: Vasile Simina