Descrierea satelor componente ale comunei Lespezi
Satele comunei Lespezi
Lespezi – comuna in judetul Iasi cu 6078 de locuitori in 2002.
Lespezi – 922 de locuitori.
Buda – 1161 de locuitori;
Bursuc Deal – 809 locuitori;
Bursuc Vale -153 de locuitori;
Dumbrava – 768 de locuitori;
Heci – 2265 de locuitori;
LESPEZI
Sat si targ, asezat pe o terasa inferioara a siretului, in vestul Masivului Dealul Mare Harlau, la 85 de km de Iasi si 18 km de Pascani. in sudul sau au fost descoperite urme de silisti, cu fragmente ceramice din hallstatt (secolul al IV-lea, e.n.) si din feudalismul dezvoltat (sec. al XVII- lea). Prima mentiune documentara a satului Lespezi dateaza din 1790, in tinutul Suceava. Daca tinem cont ca satul Lespezi s-a format la marginea localitatii Brateni, care este mentionata in documente la 10 aprilie 1603, datarea este mai veche cam cu 200 de ani.
In 1812, satul Lespezi a fost mentionat in lista de hrisoave pentru infiintarea de iarmaroace. Targul saptamanal si balciul anual au impulsionat activitatile economice, care au permis localitatii Lespezi sa iasa din randul localitatilor rurale, intrand in randul targurilor cu aspect urban.
Din relatarile localnicilor si din datele de mai sus reiese ca targul Lespezi ocupa, la infiintare, vatra satului Brateni, care era inconjurat de un sant de 2 m adancime si 3-4 m latime, ale carui urme se mai pastreaza si astazi langa Pepelea. Pe vatra satului Brateni s-au construit fabrica de sticla, biserica, cimitirul si sediul politiei actuale.
Targul Lespezi s-a extins pe actuala vatra a satului Lespezi, aproximativ intre Monumentul Eroilor si dispensar. Dupa infiintarea targului, fiecare negustor avea dreptul la un lot de 5 m latime si 40 m lungime pentru infiintarea pravaliei. Terenul era platit cu 2 lei pe metru patrat, suma numita bezmet.
Negustorii erau obligati sa plateasca o taxa pentru marfuri, numita acsis, atunci cand intrau in targ.
• 1860-1870 – s-a construit la Lespezi prima fabrica de sticla pentru geamuri din Romania;
• 1892 – targul Lespezi;
• 1895 – s-a construit podul peste siret „Principesa Maria”, cu trei arcade din fier forjat si nituit, sistem Anghel Saligny;
• 1894 – era targusor pe mosia Siretel, comuna Lespezi si numara 323 de case, 441 de capi de familie si 1537 de suflete (742 B si 795 F), 300 israeliti. Avea 311 contribuabili. Vatra satului era pe proprietatile lui Samuil Meyer Hofer si avea intinderea de 224 de falci. Era resedinta plasei Siretului de Sus. Avea o biserica, o scoala rurala de baieti si fete („Dictionarul geografic al judetului Suceava”, de Serafim Ionescu – 1894).
• 1911 – targul Lespezi era descris de invatatorul Al. Bratu, in lucrarea sa, „Trandafiri suceveni”, in felul urmator: „o ulita lunga, avand pe ambele parti insiruite una langa alta, sistem vagon, pravalii cu tot felul de marfuri, predominand cele mai cautate de tarani: trei-patru carciumi, primaria, spitalul, administratia de plasa, judecatoria, posta si scoala. La unul din capete targul lua aspect de sat. Aici stau taranii bastinasi, cu casele in jurul bisericii ortodoxe, care faceau pandant cu sinagoga din cartierul comercial si biserica lipovenilor (ambele distruse de bombardamentele din 1944) O fabrica de sticla completa aceasta asezare”;
Dupa relatarile lui Dorel Strachinaru (2009), unul dintre putinii veterani ai satului, inainte de al doilea razboi mondial, in targul Lespezi in afara de fabrica de sticlarie mai erau sase brutarii mici care aveau permanent covrigi si paine calda (la Herscovici, la Petru Strachinaru, la Cazacu) si de cele 17 restaurante, din care trei aveau orchestre (La Costache Zidu, La Maier si la cantina restaurant a fabricii de sticla). Erau mai multe ateliere mestesugaresti: rotarie (sultz), fierarie (Grigore Airinei), frizerie si mici magazine (dugheni), o macelarie langa actualul monument al eroilor si un mic abator langa podul de peste siret, distrus de bombardamente. Mai spune ca pe Imas era un aerodrom, deservit de sase avioane. isi aminteste si cateva nume de piloti locali: Starler,
Ionoscuti, Mateescu. Judecatoria care era amplasata langa Casa Grigorescu, peste drum de actuala politie, era deservita de 4 judecatori si sase avocati.
Fabrica de sticlarie producea sticla pentru geamuri, diverse obiecte unicat, bibelouri si vesela de cristal. in perioada crizei economice din 1929- 1933, pentru dezvoltarea comertului local, patronii fabricii care erau de origine germana, au hotarat ca o parte din salariile lucratorilor sa fie platite in jetoane de 50-100, ce aveau putere de cumparare la magazinele si cantina fabricii, dar si la negustorii locali, incurajand comertul local si prevenind falimentul. Toate acestea impreuna cu strada principala, mult mai larga decat celelalte strazi, inundata de lume in zilele de targ si sarbatori, dadeau un farmec aparte targului de altatdata.
1975 – suprafata de 59,03 ha, populatia de 979 de locuitori, 335 de case (80% din caramida, restul din chirpici si lemn). Constructiile erau acoperite cu tabla (80%), iar restul cu sindrila si internita. Satul era de tip adunat, casele de tip vagon cu beciuri de piatra, din care au mai ramas, putine, pe strada principala. Exista o scoala cu 5 sali de clasa in stare buna, un camin cultural cu 300 de locuri, unde rulau filme saptamanal, dispensar, magazin universal, doua biserici ortodoxe si una lipoveneasca. Economia: moara, brutarie, abator, unitati comerciale, targ saptamanal si balci anual, C.A.P., S.M.A., unitati de prestari servicii (olarie, tamplarie, cojocarie, croitorie, impletituri de nuiele) („Dictionarul geografic al judetului Iasi”, Al. Obreja, 1979);
• 1992 – se desfiinteaza C.A.P.-ul, S.M.A.-ul, baza de receptie, se reprimesc proprietatile si se fac privatizari;
• 2002 – 992 de locuitori, 361 de gospodarii, 265 de pensionari, 170 de copii, 150 de salariati, 550 de persoane ocupate in agricultura, 10 someri, 90 de navetisti.
Forma satului este alungita pe mai multe strazi paralele, cu textura si structura regulata.
Dintre gospodarii satului mentionam familiile Toma, Butnaru, Strachinaru, Oprea, Bitter, Gordin, Ionica, Prisacaru, Caba, Airinei, Pintileasa, Boldea, Tihan, Nicanov.
SATUL BUDA
Este situat la NE, la 4 km de centrul comunei Lespezi, pe valea paraului Pietrosu, care izvoraste de sub Dealul Buda si se varsa in siret, pe partea stanga.
„Buda” este un cuvant de origine slava si inseamna locuinte retrase in padure sau locuinte de curatura. Poate proveni si de la un oarecare proprietar Buda.
Satul a fost infiintat inainte de anul 1800. 1780 – sat in tinutul Sucevei;
1803 – sat in ocolul siretului de Jos, contopit cu satul Dolhasca;
1832 – inglobeaza saftil Budeni (Varatii Budei);
1833 – sat in ocolul somuz;
1834 – sat in ocolul siretului;
1844 – inglobat in satul Dolhasca;
1845 – separat de satul Dolhasca; 1846- contopit cu satul Dolhasca; 1854 – separat de satul Dolhasca; 1865 – sat in comuna Dolhasca;
1896 – pierde catunul Varatii Budei, devenit satul Budeni; 1898 – satul
Buda avea 165 de case, populatia de 719 persoane (360 barbati si 359 de femei), din care contribuabili 120. Improprietariti la 1864 si 1879 erau 68 de fruntasi, 94 de mijlocasi si 19 codasi, stapanind 44 de falci si 30 de prajini. Exista o biserica construita din lemn, cu patronul Sf. Gheorghe. scoala a fost infiintata in 1882 si era frecventata de 23 de elevi, era mixta si deservita de un invatator. Vatra satului avea, in 1898, 85 de falei („Dictionarul Geografic” al lui I. Lahovari- 1901).
1908 – sat in comuna Lespezile; 1925 – sat in comuna Budeni;
1929 – sat in comuna Lespezile;
1931 – sat in comuna Budeni;
1932 – sat in comuna Lespezile;
1968 – sat in comuna Lespezi, judetul Iasi („Studii Monografice: Pascani si imprejurimile”, Voi. I, Paul Nechifor, 1997 – Iasi); • 1975 – suprafata de 127,97 ha si o populatie de 1296 de locuitori (349 de familii). Densitatea medie – 10,2 locuitori/ha. Locuintele: 5% din caramida, 10% din chirpici, 85% din lemn si paianta, pe fundament de piatra si beton.
Acoperite cu tabla si tigla intr-un procent de 10%, internita 70%, iar restul cu stuf, paie si carton (bitum). Are o scoala cu cinci sali de clasa, construita in 1910, iar Caminul cultural construit in 1969. Satul era insa neelectrificat.
• 2002 – avea 1161 de locuitori, 419 gospodarii, 250 de pensionari, 22 de copii intre 0 si 14 ani, 150 de salariati, 500 de persoane ocupate in agricultura, 10 someri, 150 de navetisti, inclusiv elevi.
Forma satului este poligonala neregulata cu structura rasfirata. Locuitorii gospodari ai satului provin din familiile Rotaru, Apostol, Ungureanu, Minciuna, Baba.
SATUL BURSUC DEAL
Este situat pe terasele din dreapta siretului, la 6 km SV de centrul comunei Lespezi. Toponimul deriva de la animalele numite bursuci, care traiau in padurile de altadata ale acestor locuri. Poate proveni si de la un oarecare Bursuc, care a fost improprietarit printre primii, dupa reforma agrara a lui Cuza. Este o asezare noua formata prin improprietarirea insurateilor ce proveneau din satele din jur, cei mai multi venind din Gastesti si alte sate din fostul judet Baia. Se mai numeste si Satul Nou sau Heciul Nou.
• 1869 – infiintarea satului;
• 1879 – s-a infiintat Diudiul, fost catun pe mosia Heciului si care, din acel moment facea parte din satul Bursuc Deal (G. Lahovari, 1900)
• 1896 – sat in comuna Lespezile;
• 1943 – sat in care este inglobat si Diudiul;
• 1954 – sat in comuna Lespezi, judetul Iasi;
• 1968 – sat in comuna Lespezi;
• 1975 – 58,48 ha, cu 940 de locuitori si 261 de gospodarii; densitatea medie de 16,2 locuitori/ha. Cele 263 de case sunt construite din caramida (30%), chirpici (60%), iar restul din lemn. Sunt acoperite cu tabla si tigla (30%), dranita (60%), iar restul din carton si internita. Satul are o scoala noua cu cinci sali de clasa, construita in 1964, peste drum de vechea scoala, cu locuinta pentru director.
Activitatile se desfasurau in vechea scoala, transformata in camin cultural. Ca structura, satul este de tip adunat, cu strazi drepte care se intretaie. Este deservit de halta C.F.R. Lunca siretului (Sodomeni) si de DJ 208.
• 2002 – avea 809 locuitori, 282 de gospodarii, 115 pensionari, 80 de copii intre 0 si 14 ani, 50 de salariati, 450 ocupati in agricultura, 7 someri si 90 navetisti, inclusiv elevi. Forma satului este alungita, pe mai multe strazi paralele, textura regulata, iar ca structura este un sat de tip adunat (concentrat). Familii de gospodari ai satului: Jugrin, Turcu, Vatamanu, Paladi, Grigoras, Postelnicu, Jora, Ursu, Acatincai.
BURSUC VALE
Este asezat in Lunca siretului, in SE centrului de comuna, in stanga caii ferate Bucuresti – Suceava si deservit de Halta Sodomeni (Lunca siretului). Este o asezare noua, infiintata in urma reformei de la 1921. In 1930 era inglobat la Slobozia. In 1943 inglobeaza satul Diudiu, pana in 1954. in 1966 populatia era de 273 de locuitori, in 1977 de 247 locuitori, iar in 2002 de 153 de locuitori, 74 de gospodarii, 40 de pensionari, 30 de copii intre 0 si 14 ani, 20 de salariati, 45 de ocupati in agricultura, 5 someri si 30 de navetisti.
Satul are o forma liniara regulata si structura adunata. Familii de gospodari: Nemtanu, Partin, Eniu.
DUMBRAVA
Este asezat in SE comunei Lespezi, pe Valea siretului. Este deservit de D.C. Lespezi – Vanatori si de gara Lespezi, situata la 5 km. Cu toate ca aici s-au descoperit urme de asezari omenesti din Hallstatt-ul tarziu, inceputul migratiilor (secolul al IV-lea, dupa Chr.), epoca prefeudala si feudalism, satul Dumbrava de astazi a fost infiintat abia dupa improprietarirea din 1921, pe mosia Siretelului, de catre Fotin Ionescu, pe atunci ministrul agriculturii.
Locuitorii provin din Dolhesti si din satele alaturate. Alti proprietari au mai fost loan Jean Chiriacescu si Toader Cretu.
Satul i-a purtat numele pana in 1968, cand a fost schimbat in Dumbrava, care inseamna padure rara de stejari tineri ce exista si astazi pe partea de nord a dealului Peter. Dumbrava a facut parte din comuna Siretel, iar din 1929 din comuna Lespezi, judetul Iasi. In 1975, satul cu o suprafata de 4150 ha in vatra, avea 230 de gospodarii (776 de persoane) si densitatea de 18,7 locuitori/ha. Locuintele erau construite din caramida (10%), chirpici (40%), restul din lemn, pe o fundatie de piatra si beton. Acoperite cu tabla si tigla (20%), iar in rest cu sindrila, carton, internita. Are o scoala de tip Spira Haret cu cinci sali de clasa, acoperita cu tabla. Activitatile culturale se desfasoara in scoala. Are de asemenea un spatiu comercial mixt intr-un local propriu.
Satul are forma poligonala si este de tip rasfirat. in 2002, avea 768 de locuitori, 262 de gospodarii, 130 de pensionari, 90 de copii intre 0 si 14 ani, 30 de salariati, 400 de persoane ocupate in agricultura, 15 someri si 85 de navetisti.
Familii de gospodari: Chiriacescu, Apostol, Cretu, Gheorghica, Petrescu.
HECI
Heci – sat asezat in partea de vest a comunei Lespezi, la varsarea paraului Trestioara in siret, pe terasa medie si terasa de lunca a raului. Este o asezare veche, atestata documentar la 18 aprilie 1409, in timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), care mentiona: „am dat manastirii Sf. Nicolae care-i in Poeana Siretului, baltile de la gura somuzului, ca nimeni sa nu cuteze a pescui pana la hotarul care este Hetce” („Dictionar topografic”, Franzescu).
Batranii spun ca primii locuitori ai acestui sat sunt dacii, iar printre aceste familii ar fi: Pahomi si Curut. Serafim Ionescu pe de alta parte afirma, la 1894, ca descalecatorii satului ar fi niste tigani robi ai Manastirii Probota. intr-adevar, in anul 1444, Petru Voda intareste Manastirea Probota cu 4 salase de tigani, ale caror nume nu se mai pastreaza. Nu credem ca printre cele 4 salase sa fi fost si Heciul, deoarece satul exista la 1444 sub denumirea de astazi, de la 1409, si ar fi fost pomenit sub acest nume. Tigani au existat in satul Heci, dar nu ca descalecatori. Ei au fost adusi dupa 1409, pentru a lucra mosiile Manastirii Probota.
La 1444, 1453, 1514, Heciul era mosie a Manastirii Probota. La 1618, potrivit uricului lui Gavril Movila, satul Heci trecea in proprietatea Manastirii Galata, de langa Iasi. Domnitorul Miron Barnovschi Moghila imputernicea Manastirea Probota „sa-si stranga toti vecinii din Heciu si Bodesti si pe tiganii fugiti in alte tari”. Din acest text reiese ca Heciul nu era locuit numai de tigani, care munceau pamanturile manastirii, asa cum lasa sa se inteleaga unii autori.
• 1774 – sat in ocolul siretul de Jos; Valea Seaca, Heciul si Lespezi n-au fost sate libere, razesesti, ci sate supuse cu iobagi (Ion Bogdan, „Documente Moldovenesti”, voi. II, pag. 237)
• 1851 – mosiile Manastirii Probota erau: Probota, Gulia, Tatarusi, Heciul, Platonesci, Dolhesci, Protopopeni, Ciumulesci si Verijenii. inainte de 1851, mosia Heci a fost arendata cu 1175 de galbeni, iar dupa aceasta data cu 24.429 de lei (Uricul de T. Codr., voi. VI, pag. 96).
• 1864 – sat in comuna Heciul;
• 1871 – sat in comuna Lespezile;
• 1892 – inglobeaza satul Bodesti, include si satul Diudiul;
• 1894 – satul Heci avea 354 de case, 1376 de locuitori (din care 34 de israeliti). Avea 393 de contribuabili.
Locuitorii erau bunisori gospodari. Vatra satului avea 43 de falei. Mosia era proprietatea statului, fosta a Manastirii Probota, cu o suprafata de 1163 de falci din care 803 falci cultivabil, 200 de falci de padure si imas, 100 de falei fanat si restul mlastini si locuri neproductive. improprietariti la 1864: 3 fruntasi, 72 de palmasi, 74 de codasi, stapanind 402 falci. Avea o biserica cu patronul Sf. Dumitru, servita de un preot si doi cantareti si o scoala frecventata de 50 de elevi („Dictionarul Geografic” al lui Serafim Ionescu, din 1894).
• 1896 – pierde o parte din teritoriu, pe care se infiinteaza satul Bursuc, care se mai numea si Heciul Nou. Pierde catunul Diudiu care devine sat;
9 1900 – satul Berindesti s-a contopit cu Heciul;
• 1968 – sat in comuna Lespezi, judetul Iasi;
• 1975 – avea o suprafata de 179,7 ha, 2323 de locuitori si 663 de familii, oferind o densitate de 132 locuitori/ha. Exista o scoala cu 10 sali de clasa construita in 1962. Activitatea culturala se desfasura in fosta scoala de fete, construita in 1890, la 100 m de actuala scoala. Biserica a fost construita langa scoala si sfintita in anul 1937. Magazinul mixt si restaurantul sunt asezate la D.J. 208. Satul este strabatut de D.J. 208 si de calea ferata Bucuresti – Suceava Nord (1869). Casele sunt construite din caramida (40%), chirpici (30%), iar restul din valatuci din lut si lemn. Casele sunt acoperite cu internita, carton, paie si stuf. Primele case din satul Heci au aparut de o parte si de alta a paraului Trestioara, in special pe panta de nord care este mai domoala, centrul satului fiind in locul unde sunt biserica si scoala. intre timp, locuintele s-au extins si in Lunca siretului, dincolo de calea ferata, mai ales dupa al doilea razboi mondial.
Paraul Trestioara oferea apa pentru animale, pasari, irigatii, spalat rufe, iar panza freatica prin izvoare asigura apa potabila ; a fost folosit si ca sursa de energie pentru mori de apa sau mecanice la Lisman (soca), Gurita, tarna, Petrica Boroiana si Moara lui Haim de langa Herdea. Chiar moara electrica actuala a lui Vasile Boroiana, de langa Caminul Cultural este tot langa parau. in evul mediu, bucovinenii din zona de munte care nu aveau pamant veneau vara pe Valea Siretului la munca si se adaposteau in mici asezari numite odai (grupe de case mici sau chiar bordeie), in apropiere de conace sau „cosare”.
La Heci este un loc intre paraul Trestioara si raul Siret, la granita cu Probota pe care atat hecenii cat si probotenii il numesc „La Odaie”, iar pe dealul Heciului, peste drum de cimitirul local, se numeste „La Coseri”. Odaile erau locuite din primavara pana toamna tarziu. Unele odai au devenit sate, altele au disparut, asa cum s-a intamplat la Heci.
• 2002 – satul avea 2265 de locuitori, 759 de gospodarii, 600 de pensionari, 450 de copii, 300 de salariati, 700 de persoane ocupate in agricultura, 25 de someri si 270 de navetisti.
Este un sat cu o forma poligonala neregulata si structura rasfirata.
Fruntasii satului au provenit din familii ca Ungureanu, Toma, Miron, Slatineanu, Sulita, Simina, Spataru, Ciubotaru, Rosea, Gheorghiu, Pralea, Muraru, Alexa.
MONOGRAFIA COMUNEI LESPEZI IASI
Vasile SIMINA