Heci – sat asezat in partea de vest a comunei Lespezi, la varsarea paraului Trestioara in siret, pe terasa medie si terasa de lunca a raului. Este o asezare veche, atestata documentar la 18 aprilie 1409, in timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), care mentiona: „am dat manastirii Sf. Nicolae care-i in Poeana Siretului, baltile de la gura somuzului, ca nimeni sa nu cuteze a pescui pana la hotarul care este Hetce” („Dictionar topografic”, Franzescu).

Batranii spun ca primii locuitori ai acestui sat sunt dacii, iar printre aceste familii ar fi: Pahomi si Curut. Serafim Ionescu pe de alta parte afirma, la 1894, ca descalecatorii satului ar fi niste tigani robi ai Manastirii Probota. intr-adevar, in anul 1444, Petru Voda intareste Manastirea Probota cu 4 salase de tigani, ale caror nume nu se mai pastreaza. Nu credem ca printre cele 4 salase sa fi fost si Heciul, deoarece satul exista la 1444 sub denumirea de astazi, de la 1409, si ar fi fost pomenit sub acest nume. Tigani au existat in satul Heci, dar nu ca descalecatori. Ei au fost adusi dupa 1409, pentru a lucra mosiile Manastirii Probota.

La 1444, 1453, 1514, Heciul era mosie a Manastirii Probota. La 1618, potrivit uricului lui Gavril Movila, satul Heci trecea in proprietatea Manastirii Galata, de langa Iasi. Domnitorul Miron Barnovschi Moghila imputernicea Manastirea Probota „sa-si stranga toti vecinii din Heciu si Bodesti si pe tiganii fugiti in alte tari”. Din acest text reiese ca Heciul nu era locuit numai de tigani, care munceau pamanturile manastirii, asa cum lasa sa se inteleaga unii autori.

• 1774 – sat in ocolul siretul de Jos; Valea Seaca, Heciul si Lespezi n-au fost sate libere, razesesti, ci sate supuse cu iobagi (Ion Bogdan, „Documente Moldovenesti”, voi. II, pag. 237)
• 1851 – mosiile Manastirii Probota erau: Probota, Gulia, Tatarusi, Heciul, Platonesci, Dolhesci, Protopopeni, Ciumulesci si Verijenii. inainte de 1851, mosia Heci a fost arendata cu 1175 de galbeni, iar dupa aceasta data cu 24.429 de lei (Uricul de T. Codr., voi. VI, pag. 96).
• 1864 – sat in comuna Heciul;
• 1871 – sat in comuna Lespezile;
• 1892 – inglobeaza satul Bodesti, include si satul Diudiul;
• 1894 – satul Heci avea 354 de case, 1376 de locuitori (din care 34 de israeliti). Avea 393 de contribuabili.

Locuitorii erau bunisori gospodari. Vatra satului avea 43 de falei. Mosia era proprietatea statului, fosta a Manastirii Probota, cu o suprafata de 1163 de falci din care 803 falci cultivabil, 200 de falci de padure si imas, 100 de falei fanat si restul mlastini si locuri neproductive. improprietariti la 1864: 3 fruntasi, 72 de palmasi, 74 de codasi, stapanind 402 falci. Avea o biserica cu patronul Sf. Dumitru, servita de un preot si doi cantareti si o scoala frecventata de 50 de elevi („Dictionarul Geografic” al lui Serafim Ionescu, din 1894).
• 1896 – pierde o parte din teritoriu, pe care se infiinteaza satul Bursuc, care se mai numea si Heciul Nou. Pierde catunul Diudiu care devine sat;
9 1900 – satul Berindesti s-a contopit cu Heciul;
• 1968 – sat in comuna Lespezi, judetul Iasi;
• 1975 – avea o suprafata de 179,7 ha, 2323 de locuitori si 663 de familii, oferind o densitate de 132 locuitori/ha. Exista o scoala cu 10 sali de clasa construita in 1962. Activitatea culturala se desfasura in fosta scoala de fete, construita in 1890, la 100 m de actuala scoala. Biserica a fost construita langa scoala si sfintita in anul 1937. Magazinul mixt si restaurantul sunt asezate la D.J. 208. Satul este strabatut de D.J. 208 si de calea ferata Bucuresti – Suceava Nord (1869). Casele sunt construite din caramida (40%), chirpici (30%), iar restul din valatuci din lut si lemn. Casele sunt acoperite cu internita, carton, paie si stuf. Primele case din satul Heci au aparut de o parte si de alta a paraului Trestioara, in special pe panta de nord care este mai domoala, centrul satului fiind in locul unde sunt biserica si scoala. intre timp, locuintele s-au extins si in Lunca siretului, dincolo de calea ferata, mai ales dupa al doilea razboi mondial.
Paraul Trestioara oferea apa pentru animale, pasari, irigatii, spalat rufe, iar panza freatica prin izvoare asigura apa potabila ; a fost folosit si ca sursa de energie pentru mori de apa sau mecanice la Lisman (soca), Gurita, tarna, Petrica Boroiana si Moara lui Haim de langa Herdea. Chiar moara electrica actuala a lui Vasile Boroiana, de langa Caminul Cultural este tot langa parau. in evul mediu, bucovinenii din zona de munte care nu aveau pamant veneau vara pe Valea Siretului la munca si se adaposteau in mici asezari numite odai (grupe de case mici sau chiar bordeie), in apropiere de conace sau „cosare”.

La Heci este un loc intre paraul Trestioara si raul Siret, la granita cu Probota pe care atat hecenii cat si probotenii il numesc „La Odaie”, iar pe dealul Heciului, peste drum de cimitirul local, se numeste „La Coseri”. Odaile erau locuite din primavara pana toamna tarziu. Unele odai au devenit sate, altele au disparut, asa cum s-a intamplat la Heci.
• 2002 – satul avea 2265 de locuitori, 759 de gospodarii, 600 de pensionari, 450 de copii, 300 de salariati, 700 de persoane ocupate in agricultura, 25 de someri si 270 de navetisti.

Este un sat cu o forma poligonala neregulata si structura rasfirata.
Fruntasii satului au provenit din familii ca Ungureanu, Toma, Miron, Slatineanu, Sulita, Simina, Spataru, Ciubotaru, Rosea, Gheorghiu, Pralea, Muraru, Alexa.

MONOGRAFIA COMUNEI LESPEZI IASI
Vasile SIMINA