Sat și targ, așezat pe o terasă inferioară a siretului, în vestul Masivului Dealul Mare Hârlau, la 85 de km de Iași și 18 km de Pașcani. În sudul său au fost descoperite urme de silisti, cu fragmente ceramice din hallstatt (secolul al IV-lea, e.n.) si din feudalismul dezvoltat (sec. al XVII- lea). Prima mentiune documentara a satului Lespezi dateaza din 1790, in tinutul Suceava. Daca tinem cont ca satul Lespezi s-a format la marginea localitatii Brateni, care este mentionata in documente la 10 aprilie 1603, datarea este mai veche cam cu 200 de ani.
In 1812, satul Lespezi a fost mentionat in lista de hrisoave pentru infiintarea de iarmaroace. Targul saptamanal si balciul anual au impulsionat activitatile economice, care au permis localitatii Lespezi sa iasa din randul localitatilor rurale, intrand in randul targurilor cu aspect urban.
Din relatarile localnicilor si din datele de mai sus reiese ca targul Lespezi ocupa, la infiintare, vatra satului Brateni, care era inconjurat de un sant de 2 m adancime si 3-4 m latime, ale carui urme se mai pastreaza si astazi langa Pepelea. Pe vatra satului Brateni s-au construit fabrica de sticla, biserica, cimitirul si sediul politiei actuale.
Targul Lespezi s-a extins pe actuala vatra a satului Lespezi, aproximativ intre Monumentul Eroilor si dispensar. Dupa infiintarea targului, fiecare negustor avea dreptul la un lot de 5 m latime si 40 m lungime pentru infiintarea pravaliei. Terenul era platit cu 2 lei pe metru patrat, suma numita bezmet.
Negustorii erau obligati sa plateasca o taxa pentru marfuri, numita acsis, atunci cand intrau in targ.
• 1860-1870 – s-a construit la Lespezi prima fabrica de sticla pentru geamuri din Romania;
• 1892 – targul Lespezi;
• 1895 – s-a construit podul peste siret „Principesa Maria”, cu trei arcade din fier forjat si nituit, sistem Anghel Saligny;
• 1894 – era targusor pe mosia Siretel, comuna Lespezi si numara 323 de
case, 441 de capi de familie si 1537 de suflete (742 B si 795 F), 300
israeliti. Avea 311 contribuabili. Vatra satului era pe proprietatile
lui Samuil Meyer Hofer si avea intinderea de 224 de falci. Era resedinta
plasei Siretului de Sus. Avea o biserica, o scoala rurala de baieti si
fete („Dictionarul geografic al judetului Suceava”, de Serafim Ionescu –
1894).
• 1911 – targul Lespezi era descris de invatatorul Al. Bratu, in
lucrarea sa, „Trandafiri suceveni”, in felul urmator: „o ulita lunga,
avand pe ambele parti insiruite una langa alta, sistem vagon, pravalii
cu tot felul de marfuri, predominand cele mai cautate de tarani:
trei-patru carciumi, primaria, spitalul, administratia de plasa,
judecatoria, posta si scoala. La unul din capete targul lua aspect de
sat. Aici stau taranii bastinasi, cu casele in jurul bisericii ortodoxe,
care faceau pandant cu sinagoga din cartierul comercial si biserica
lipovenilor (ambele distruse de bombardamentele din 1944) O fabrica de
sticla completa aceasta asezare”;
Dupa relatarile lui Dorel Strachinaru (2009), unul dintre putinii
veterani ai satului, inainte de al doilea razboi mondial, in targul
Lespezi in afara de fabrica de sticlarie mai erau sase brutarii mici
care aveau permanent covrigi si paine calda (la Herscovici, la Petru
Strachinaru, la Cazacu) si de cele 17 restaurante, din care trei aveau
orchestre (La Costache Zidu, La Maier si la cantina restaurant a
fabricii de sticla). Erau mai multe ateliere mestesugaresti: rotarie
(sultz), fierarie (Grigore Airinei), frizerie si mici magazine
(dugheni), o macelarie langa actualul monument al eroilor si un mic
abator langa podul de peste siret, distrus de bombardamente. Mai spune
ca pe Imas era un aerodrom, deservit de sase avioane. isi aminteste si
cateva nume de piloti locali: Starler,
Ionoscuti, Mateescu. Judecatoria care era amplasata langa Casa
Grigorescu, peste drum de actuala politie, era deservita de 4 judecatori
si sase avocati.
Fabrica de sticlarie producea sticla pentru geamuri, diverse obiecte
unicat, bibelouri si vesela de cristal. in perioada crizei economice din
1929- 1933, pentru dezvoltarea comertului local, patronii fabricii care
erau de origine germana, au hotarat ca o parte din salariile
lucratorilor sa fie platite in jetoane de 50-100, ce aveau putere de
cumparare la magazinele si cantina fabricii, dar si la negustorii
locali, incurajand comertul local si prevenind falimentul. Toate acestea
impreuna cu strada principala, mult mai larga decat celelalte strazi,
inundata de lume in zilele de targ si sarbatori, dadeau un farmec aparte
targului de altatdata.
1975 – suprafata de 59,03 ha, populatia de 979 de locuitori, 335 de case
(80% din caramida, restul din chirpici si lemn). Constructiile erau
acoperite cu tabla (80%), iar restul cu sindrila si internita. Satul era
de tip adunat, casele de tip vagon cu beciuri de piatra, din care au
mai ramas, putine, pe strada principala. Exista o scoala cu 5 sali de
clasa in stare buna, un camin cultural cu 300 de locuri, unde rulau
filme saptamanal, dispensar, magazin universal, doua biserici ortodoxe
si una lipoveneasca. Economia: moara, brutarie, abator, unitati
comerciale, targ saptamanal si balci anual, C.A.P., S.M.A., unitati de
prestari servicii (olarie, tamplarie, cojocarie, croitorie, impletituri
de nuiele) („Dictionarul geografic al judetului Iasi”, Al. Obreja,
1979);
• 1992 – se desfiinteaza C.A.P.-ul, S.M.A.-ul, baza de receptie, se reprimesc proprietatile si se fac privatizari;
• 2002 – 992 de locuitori, 361 de gospodarii, 265 de pensionari, 170 de
copii, 150 de salariati, 550 de persoane ocupate in agricultura, 10
someri, 90 de navetisti.
Forma satului este alungita pe mai multe strazi paralele, cu textura si structura regulata.
Dintre gospodarii satului mentionam familiile Toma, Butnaru, Strachinaru, Oprea, Bitter, Gordin, Ionica, Prisacaru, Caba, Airinei, Pintileasa, Boldea, Tihan, Nicanov.
MONOGRAFIA
Vasile
