Este situat la NE, la 4 km de centrul comunei Lespezi, pe valea paraului Pietrosu, care izvoraste de sub Dealul Buda si se varsa in siret, pe partea stanga.
„Buda” este un cuvant de origine slava si inseamna locuinte retrase in padure sau locuinte de curatura. Poate proveni si de la un oarecare proprietar Buda.
Satul a fost infiintat inainte de anul 1800. 1780 – sat in tinutul Sucevei;
1803 – sat in ocolul siretului de Jos, contopit cu satul Dolhasca;
1832 – inglobeaza saftil Budeni (Varatii Budei);
1833 – sat in ocolul somuz;
1834 – sat in ocolul siretului;
1844 – inglobat in satul Dolhasca;
1845 – separat de satul Dolhasca; 1846- contopit cu satul Dolhasca; 1854
– separat de satul Dolhasca; 1865 – sat in comuna Dolhasca;
1896 – pierde catunul Varatii Budei, devenit satul Budeni; 1898 – satul
Buda avea 165 de case, populatia de 719 persoane (360 barbati si 359 de femei), din care contribuabili 120. Improprietariti la 1864 si 1879 erau 68 de fruntasi, 94 de mijlocasi si 19 codasi, stapanind 44 de falci si 30 de prajini. Exista o biserica construita din lemn, cu patronul Sf. Gheorghe. scoala a fost infiintata in 1882 si era frecventata de 23 de elevi, era mixta si deservita de un invatator. Vatra satului avea, in 1898, 85 de falei („Dictionarul Geografic” al lui I. Lahovari- 1901).
1908 – sat in comuna Lespezile; 1925 – sat in comuna Budeni;
1929 – sat in comuna Lespezile;
1931 – sat in comuna Budeni;
1932 – sat in comuna Lespezile;
1968 – sat in comuna Lespezi, judetul Iasi („Studii Monografice: Pascani
si imprejurimile”, Voi. I, Paul Nechifor, 1997 – Iasi); • 1975 –
suprafata de 127,97 ha si o populatie de 1296 de locuitori (349 de
familii). Densitatea medie – 10,2 locuitori/ha. Locuintele: 5% din
caramida, 10% din chirpici, 85% din lemn si paianta, pe fundament de
piatra si beton.
Acoperite cu tabla si tigla intr-un procent de 10%, internita 70%, iar restul cu stuf, paie si carton (bitum). Are o scoala cu cinci sali de clasa, construita in 1910, iar Caminul cultural construit in 1969. Satul era insa neelectrificat.
• 2002 – avea 1161 de locuitori, 419 gospodarii, 250 de pensionari, 22 de copii intre 0 si 14 ani, 150 de salariati, 500 de persoane ocupate in agricultura, 10 someri, 150 de navetisti, inclusiv elevi.
Forma satului este poligonala neregulata cu structura rasfirata. Locuitorii gospodari ai satului provin din familiile Rotaru, Apostol, Ungureanu, Minciuna, Baba.
MONOGRAFIA
Vasile
Sat și targ, așezat pe o terasă inferioară a siretului, în vestul Masivului Dealul Mare Hârlau, la 85 de km de Iași și 18 km de Pașcani. În sudul său au fost descoperite urme de silisti, cu fragmente ceramice din hallstatt (secolul al IV-lea, e.n.) si din feudalismul dezvoltat (sec. al XVII- lea). Prima mentiune documentara a satului Lespezi dateaza din 1790, in tinutul Suceava. Daca tinem cont ca satul Lespezi s-a format la marginea localitatii Brateni, care este mentionata in documente la 10 aprilie 1603, datarea este mai veche cam cu 200 de ani.
In 1812, satul Lespezi a fost mentionat in lista de hrisoave pentru infiintarea de iarmaroace. Targul saptamanal si balciul anual au impulsionat activitatile economice, care au permis localitatii Lespezi sa iasa din randul localitatilor rurale, intrand in randul targurilor cu aspect urban.
Din relatarile localnicilor si din datele de mai sus reiese ca targul Lespezi ocupa, la infiintare, vatra satului Brateni, care era inconjurat de un sant de 2 m adancime si 3-4 m latime, ale carui urme se mai pastreaza si astazi langa Pepelea. Pe vatra satului Brateni s-au construit fabrica de sticla, biserica, cimitirul si sediul politiei actuale.
Targul Lespezi s-a extins pe actuala vatra a satului Lespezi, aproximativ intre Monumentul Eroilor si dispensar. Dupa infiintarea targului, fiecare negustor avea dreptul la un lot de 5 m latime si 40 m lungime pentru infiintarea pravaliei. Terenul era platit cu 2 lei pe metru patrat, suma numita bezmet.
Negustorii erau obligati sa plateasca o taxa pentru marfuri, numita acsis, atunci cand intrau in targ.
• 1860-1870 – s-a construit la Lespezi prima fabrica de sticla pentru geamuri din Romania;
• 1892 – targul Lespezi;
• 1895 – s-a construit podul peste siret „Principesa Maria”, cu trei arcade din fier forjat si nituit, sistem Anghel Saligny;
• 1894 – era targusor pe mosia Siretel, comuna Lespezi si numara 323 de
case, 441 de capi de familie si 1537 de suflete (742 B si 795 F), 300
israeliti. Avea 311 contribuabili. Vatra satului era pe proprietatile
lui Samuil Meyer Hofer si avea intinderea de 224 de falci. Era resedinta
plasei Siretului de Sus. Avea o biserica, o scoala rurala de baieti si
fete („Dictionarul geografic al judetului Suceava”, de Serafim Ionescu –
1894).
• 1911 – targul Lespezi era descris de invatatorul Al. Bratu, in
lucrarea sa, „Trandafiri suceveni”, in felul urmator: „o ulita lunga,
avand pe ambele parti insiruite una langa alta, sistem vagon, pravalii
cu tot felul de marfuri, predominand cele mai cautate de tarani:
trei-patru carciumi, primaria, spitalul, administratia de plasa,
judecatoria, posta si scoala. La unul din capete targul lua aspect de
sat. Aici stau taranii bastinasi, cu casele in jurul bisericii ortodoxe,
care faceau pandant cu sinagoga din cartierul comercial si biserica
lipovenilor (ambele distruse de bombardamentele din 1944) O fabrica de
sticla completa aceasta asezare”;
Dupa relatarile lui Dorel Strachinaru (2009), unul dintre putinii
veterani ai satului, inainte de al doilea razboi mondial, in targul
Lespezi in afara de fabrica de sticlarie mai erau sase brutarii mici
care aveau permanent covrigi si paine calda (la Herscovici, la Petru
Strachinaru, la Cazacu) si de cele 17 restaurante, din care trei aveau
orchestre (La Costache Zidu, La Maier si la cantina restaurant a
fabricii de sticla). Erau mai multe ateliere mestesugaresti: rotarie
(sultz), fierarie (Grigore Airinei), frizerie si mici magazine
(dugheni), o macelarie langa actualul monument al eroilor si un mic
abator langa podul de peste siret, distrus de bombardamente. Mai spune
ca pe Imas era un aerodrom, deservit de sase avioane. isi aminteste si
cateva nume de piloti locali: Starler,
Ionoscuti, Mateescu. Judecatoria care era amplasata langa Casa
Grigorescu, peste drum de actuala politie, era deservita de 4 judecatori
si sase avocati.
Fabrica de sticlarie producea sticla pentru geamuri, diverse obiecte
unicat, bibelouri si vesela de cristal. in perioada crizei economice din
1929- 1933, pentru dezvoltarea comertului local, patronii fabricii care
erau de origine germana, au hotarat ca o parte din salariile
lucratorilor sa fie platite in jetoane de 50-100, ce aveau putere de
cumparare la magazinele si cantina fabricii, dar si la negustorii
locali, incurajand comertul local si prevenind falimentul. Toate acestea
impreuna cu strada principala, mult mai larga decat celelalte strazi,
inundata de lume in zilele de targ si sarbatori, dadeau un farmec aparte
targului de altatdata.
1975 – suprafata de 59,03 ha, populatia de 979 de locuitori, 335 de case
(80% din caramida, restul din chirpici si lemn). Constructiile erau
acoperite cu tabla (80%), iar restul cu sindrila si internita. Satul era
de tip adunat, casele de tip vagon cu beciuri de piatra, din care au
mai ramas, putine, pe strada principala. Exista o scoala cu 5 sali de
clasa in stare buna, un camin cultural cu 300 de locuri, unde rulau
filme saptamanal, dispensar, magazin universal, doua biserici ortodoxe
si una lipoveneasca. Economia: moara, brutarie, abator, unitati
comerciale, targ saptamanal si balci anual, C.A.P., S.M.A., unitati de
prestari servicii (olarie, tamplarie, cojocarie, croitorie, impletituri
de nuiele) („Dictionarul geografic al judetului Iasi”, Al. Obreja,
1979);
• 1992 – se desfiinteaza C.A.P.-ul, S.M.A.-ul, baza de receptie, se reprimesc proprietatile si se fac privatizari;
• 2002 – 992 de locuitori, 361 de gospodarii, 265 de pensionari, 170 de
copii, 150 de salariati, 550 de persoane ocupate in agricultura, 10
someri, 90 de navetisti.
Forma satului este alungita pe mai multe strazi paralele, cu textura si structura regulata.
Dintre gospodarii satului mentionam familiile Toma, Butnaru, Strachinaru, Oprea, Bitter, Gordin, Ionica, Prisacaru, Caba, Airinei, Pintileasa, Boldea, Tihan, Nicanov.
MONOGRAFIA
Vasile
Invatamantul din comuna Lespezi s-a dezvoltat în contextul general al
evolutiei stiintei de carte în Moldova secolului al XIX- lea si al
Romaniei secolelor al XX-lea si al XXI-lea. Primele încercari de
organizare si reformare a învatamantului în Moldova au fost facute de
Gheorghe Asachi, care în anul 1832 a instituit un curs pedagogic pentru
pregatirea învatatorilor ce constituiau sufletul scolii.
In „Epitropia învataturilor Publice în Printipatul Moldovei”, publicat
„la Esi” pe „15 Ghenari 1832″ se cerea ca toti cei care doresc sa devina
învatatori sa se înscrie la cursul pedagogic cu conditia sa fie „de
religie ortodoxa, cu deplina stiinta de limba moldoveneasca, de catehis,
de stiinta de istorie, geografie si aritmetica, avand atestaturi de
bune purtari.
In anul 1851, din ordinul domnitorului Grigore Alexandru Ghica
(1849-1856), Petrache Cazimir, care îndeplinea functia de director al ”
Departamentului bisericesc si al Instructiunii Publice” se tocmeste
„Asezamantul pentru reorganizarea învataturilor publice în Principatul
Moldovei”, prima lege scolara moldoveneasca si prevedea înfiintarea de
scoli primare la sate – 63 de scoli satesti, cate una în fiecare plasa,
pregatirea cadrelor didactice, gratuitatea învatamantului primar.
Interesanta este dispozitia prin care se suprima pedepsele corporale
„mustrarea cu bataie se ridica cu totul dintre pedepsele copiilor,
fiecare dintre domnii profesori va întrebuinta dupa masura vinei:
povatuirea, dojene, punerea în picioare sau în genunchi si altele
asemenea masuri parintesti”, iar în cazuri extreme „se va îndeparta din
scoala îndaratnicul, nesupusul sau lenesul copil, ca sa nu se dea pilda
rea si celorlalti”.
La 15 decembrie 1855 se înfiinta la Iasi „Scoala Normala de la Trei
Ierarhi” care în 1858 scotea prima promotie de învatatori care s-au
implicat in dezvoltarea învatamantului primar în Moldova.
Reformele pentru modernizarea statului din timpul domniei lui Alexandru
Ioan Cuza nu puteau ocoli învatamantul si la 25 noiembrie 1864 i-a
promulgat „Legea Organica pentru Instructia publica în Principatele
Unite” prin care învatamantul primar devenea obligatoriu si gratuit
pentru toti copiii de ambele sexe, începand de la 8 la 12 ani. Legea
prevedea uniformizarea programelor de studiu, egalitatea sexelor la
învatatura, ocuparea posturilor vacante prin concurs, inspectarea
periodica a scolilor de catre revizori.
Pentru parintii care nu doreau sa-si dea copiii la scoala se prevedea o amenda de 10 bani pentru fiecare zi absentata.
Invatatorii erau obligati sa consemneze corect absentele si sa aplice
corect amenzile corespunzatoare, în caz contrar urmand sa plateasca din
leafa lor amenzile care le reveneau parintilor. Cursurile scolare
începeau la 1 septembrie si se încheiau la 25 iunie. Articolul 32 din
lege precizeaza si disciplinele de studiu pe clase (despartituri) dupa
cum urmeaza:
Despartitura I:
1. Cunoasterea literelor si silabisirea;
2. Formarea literelor dupa model;
3. Scrierea numerelor si calcularea din memorie asupra celor patra lucrari aritmetice cu numere întregi;
4. Invatarea sfintelor rugaciuni pe de rost.
Despartitura a II – a:
1. Citirea si scrierea caligrafica dupa model;
2. Elemente de catehism;
3. Cele 4 lucrari aritmetice cu numere întregi;
4. Geografie (divizia Pamantului în continente);
5. Culegere de animale, plante si minerale;
Despartitura a III – a:
1. Citirea pe carti bisericesti;
2. Elemente de catehism (II si III);
3. Istorie sacra pe scurt;
4. Cele 4 lucrari aritmetice cu numere complexe;
5. Geografia Principatelor romane;
6. Scrierea caligrafica si dupa dictare;
Despartitura a IV – a:
1. Memorarea de parabole din Evanghelie;
2. Citirea;
3. Memorizari din biografiile domnilor romani mai renumiti;
4. Partile cuvantului si formele gramaticale;
5. împartirea politica a Europei;
6. Masuri de greutate si lungime;
7. Descrierea animalelor, plantelor si mineralelor;
8. Caligrafie dupa model si dictare
Metoda de invatare era individuala si invatatorul se servea de monitori pentru toate clasele.
Legea invatamantului se modifica in 1896 de care Ministrul Instructiunii
Publice de atunci, Petru Poni, prin care materia de invatamant a fost
repartizata pe patru ani pentru scolile cu patru invatatori si cinci ani
pentru scolile cu mai putin de patru invatatoti. Tot acum se
infiinteaza prin lege gradinita de copii, invatamant complementar pentru
copiii care nu au implinit 14 ani si cursuri de alfabetizare pentru
adulti.
Cel mai mare reformator al scolii romanesti care nu a fost egalat de
nici unul dintre efemerii ministri ce i-au urmat, mai ales din cei ce
s-au perindat la conducerea ministerului dupa evenimentele din decembrie
1989, a fost Spiru Haret. Acest ministru a reconsiderat rolul scolii in
comunitate, socotind scoala nu numai ca mijloc de instructie, ci si ca
un organism cu rol educativ.
Prin reformarea scolii romanesti, Spiru Haret a devenit idolul cadrelor
didactice, reusind sa le insufle dragoste si admiratie. La 9 martie 1896
a fost aprobata „Legea pentru facerea cladirilor scolare primare” si
infiintarea „casei Scoalelor”, care administra fondurile destinate
invatamantului, construindu-se localuri de tip „Casa Scoalelor” cu trei
sali de clasa, cancelarie si locuinta pentru director.
Dintre revizorii scolari din fostul judet Baia, s-au remarcat Nicolae
Vicol prin grija caruia s-au infiintat scolile Lespezi la 15 noiembrie
1864 si Heci 1 mai 1865, Serafim Ionescu si Dumitru Balan.
Invatatorii aveau salarii platite de stat, cuprinse intre 37.30 lei si 111 lei.
In 1872, Ministerul Instructiei, prin ordinul nr 11254/1872, a redus
scolite din judetul Baia de la 68 la 47, impartite in doua categorii: 20
de scoli de gradul I si 27 de scoli de gradul II. Printre cele 20 de
scoli de gradul I regasim, pe langa scoala Lespezi, scoli din Pascani,
Ruginoasa, Miroslavesti, Cristesti, etc.
Articol preluat din MONOGRAFIA COMUNEI LESPEZI (2010)
Autor: Vasile Simina
RESURSE NATURALE
Structura geologica a zonei formata din depozitele sarmatianului
inferior si mediu (mame, gresii, argile si nisipuri) sunt exploatate mai
mult local. Nisipul cuartos, sarmatic, folosit ca materie prima de
fosta fabrica de sticla, se gaseste in cantitati suficient de mari, dar
nu mai este folosit. Doar nisipurile aluvionare si pietrisurile din
Valea siretului sunt folosite in constructii. Luturile loessoide care
altadata erau folosite la olarit, la fabricarea caramizilor si
teracotei, astazi sunt folosite doar la prepararea chirpicilor.
Apa, care curge pe Valea siretului si care se gaseste pe versantii
teraselor sub forma de panze freatice, poate fi folosita in diferite
scopuri economice: apa potabila, irigatii, iar dupa terminarea barajului
de la Cotul Doctorului va putea avea si alte utilitati: navigat,
sporturi nautice, amenajari pentru agrement.
Apele subterane asigura populatia cu apa potabila, alimentand circa 60
de fantani. Stratele acvifere din terasa medie a siretului, de la Heci,
cu debite bogate si calitati fizico-chimice bune, sunt captate in doua
locuri: la Gorcila, de unde prin pompare se alimenteaza cu apa potabila
partea dinspre Pascani a satului Heci; din izvoarele de la Vatajanu,
prin cadere libera, se aprovizioneaza cu apa zona scoala-biserica-gara.
Deoarece panzele acvifere de la Lespezi, care se gasesc la 20 m
adancime, contin calcar, s-a realizat un sistem centralizat de
alimentare din Lunca siretului.
Din terasele de 20-30 m si 30-60 m altitudine se exploateaza gresie
calcaroasa folosita de localnici la constructia fantanilor si a
beciurilor si tot mai putin la constructia caselor.
Solurile fertile de pe terasele siretului au o bogata vegetatie de
ierburi, in parte inlocuita de culturi de cereale, plante de nutret si
mai greu de inteles de ce nu sunt mai raspandite culturile de sfecla de
zahar, zarzavaturi si legume, care se preteaza la solurile de lunca.
Padurile ocupa suprafete mici (178 ha) pe teritoriul comunei din cauza
defrisarilor, in schimb ocupa suprafete mai mari in comunele din jur.
AGRICULTURA
Agricultura ramane ocupatia de baza a locuitorilor, astfel ca in 2002
din cei 6087 de locuitori, 2645, adica 44%, lucrau in agricultura. Iata
cum era folosita suprafata comunei Lespezi in 2009.
Cea mai mare intindere era ocupata de suprafata arabila, iar vaile si
livezile ocupau suprafete foarte reduse. Dintre plantele de cultura
primul loc il ocupa porumbul si graul cu 70 % din terenul arabil.
Cu toate ca in sesul siretului sunt conditii foarte bune pentru legume
si sfecla de zahar, acestea ocupa suprafete nesemnificative, din cauza
slabei preocupari pentru aceste culturi care ar putea aduce venituri
insemnate locuitorilor.
Asa cum reiese din documentele C.A.P. din 1972 atunci culturile agricole
se practicau fie pe suprafete de 5-40 ha (cartoful, orzul), fie pe
suprafete de peste 6 ha (porumb, grau).
Lucrarile agricole mecanizate erau efectuate de S.M.A. Lespezi, care
dispunea de 103 tractoare fizice, 2 masini de recoltat „Gloria”, si care
din 1974 cand S.M.A. Lespezi s-a mutat in locatia noua de la D.J. 208
Heci, a mai fost dotat cu 15 tractoare, 5 „Glorii”, 4 semanatori
universale tip S.P.C. 6, 2 cositori, deservind C.A.P.-urile Lespezi,
Tatarusi, Vanatori si Siretel. In ceea ce priveste sectorul productiei
vegetale, in anul 1973 productiile la ha au fost modeste la majoritatea
culturilor: grau – 1400 kg/ha, sfecla de zahar – 14000 kg/ha, cartofi –
10000 kg/ha. Suprafata irigata era doar de 20 ha.
Sectorul zootehnic la C.A.P. Lespezi nu a avut o directie de
specializare. Se cresteau bovine, ovine si porcine. Numarul taurinelor
era de 687, al porcinelor de 17, iar al bovinelor de 881, la care se
adauga un numar mult mai mare al celor crescute in gospodariile
particulare, unde se mai cresteau capre, pasari, iepuri.
Situatia s-a imbunatatit de la 1 iulie 1973, cand s-a infiintat A.I.
intre C.A.P. Lespezi si C.A.P. Vanatori, specializata in cresterea
bovinelor pentru lapte si carne. Asociatia Intercooperatista Lespezi a
ajuns in urmatorii ani de la infiintare la 1200 de capete de vaci si
junici/an. Se livrau 2800 hl de lapte si 4 tone de carne pe an.
in perioada de tranzitie, prin lichidarea pripita a C.A.P.-ului si a
S.M.A.-ului (1992) s-a renuntat la exploatarea pamantului pe suprafete
intinse si a fost distrusa baza tehnica – materiala , ajungandu-se la o
agricultura de subzistenta si la suprafete de pamant nelucrate.
Ogoarele inguste ale taranilor nu pot fi lucrate cu masini moderne, care din pacate, sunt in numar redus.
Productia vegetala
Potentialul productiv al pamantului exprimat in note de bonitare este
pentru majoritatea culturilor superior mediei pe judet. Cu toate ca pe
teritoriul comunei sunt terenuri bune pentru agricultura, productiile
sunt sub potentialul zonei. Mai mult de 50% din suprafata cultivata este
destinata culturii porumbului, structura culturilor de camp fiind
dezechilibrata, ceea ce face imposibila practicarea unei rotatii
corespunzatoare a culturilor. Suprafata maxima irigabila pentru
culturile de camp este estimata la cca. 175 ha in conditiile refacerii
acumularilor.
Pomicultura
In ceea ce priveste pomicultura, in comuna Lespezi, suprafata cultivata
cu pomi fructiferi este de 100,86 ha, reprezentand 2% din suprafata
teritoriului administrativ al comunei si se practica mai mult pe
terenurile in panta din toate satele comunei.
Viticultura
In comuna Lespezi, zona viticola este reprezentata prin 23,63 ha.
MICA INDUSTRIE
Functia industriala si de colectare – depozitare a comunei Lespezi este
mai mult de domeniul trecutului. Fabrica de sticla a fost distrusa, s-a
renuntat la fabricarea caramizilor, teracotei si vaselor de ceramica.
Dupa 1990 s-au desfiintat Baza de receptie a cerealelor, Depozitul final
de lemn, Balastiera, Sectorul de masini si transport forestier, asezate
in incinta statiei C.F.R. Lespezi, S.M.A. si o serie de magazine si
ateliere ale Cooperativei Lespezi.
Actualmente, activitatile neagricole si industriale sunt slab
reprezentate in economia comunei. Cele mai dezvoltate sunt cele legate
de procesarea productiei agricole si de prelucrarea unor resurse locale.
In localitatea Lespezi se afla moara de porumb, brutarie existenta din
1970, sectie de prelucrare a lemnului, mici ateliere ale meseriasilor
individuali (tamplarie, cizmarie, croitorie, impletituri de nuiele –
Lilian Todirascu din Heci etc.).
In celelalte sate componente gasim mici prese de ulei, mori de macinat
porumb si ateliere de prelucrare a lemnului. La nivelul comunei se
exploateaza pietris, nisip (intre Buda si Lespezi), tot mai rar gresie.
Pe teritoriul comunei, din cele 70 de societati comerciale, majoritatea
au ca obiect comertul, si doar cateva SRL-uri, asociatii familiale si
persoane fizice autorizate presteaza servicii si prelucreaza lemnul:
• S.C. Noroc bun SRL – moara de grau si porumb – Boroiana V. – Heci;
• S.C. Dulgherstar SRL Lespezi – prelucrarea lemnului – Dulgheriu Ilie;
• P.F. Suditu Lenuta-Irina – presa ulei – Suditu L. – Dumbrava;
• S.C. 2A Drumuri SRL – constructii – Adomnicai A. – Lespezi;
• S.C. Tehnoforest SRL – cherestea – Jugrin Adrian – Heci;
• A.F. Toma Maria – presa ulei – Toma Maria – Dumbrava;
COMERTUL
Dintre toate ramurile economice, in comuna Lespezi cea mai dezvoltata
este comertul, avand traditii in acest domeniu. Satul Lespezi a fost
declarat targ la 1 iunie 1825 datorita dezvoltarii comertului, langa un
vad al siretului. De atunci, in fiecare vineri vin negustori si
comercianti de mai departe (Dorna, Botosani, Harlau, Pascani) si tarani
din localitatile din jur, unde vand si cumpara cereale, legume, fructe,
produse mestesugaresti, animale si produse industriale, alimentare,
textile, cherestea, materiale de constructii. La balciul de la 20 iulie
vin oameni de toate varstele pentru a participa la spectacole de circ,
menajerii, serbari de dans si intreceri sportive. Cu aceasta ocazie se
intalnesc si fiii comunei, depanand amintiri.
In timpul comunismului, aprovizionarea cu marfuri se facea prin
unitatile cooperatiei de consum existente in fiecare sat. Dupa 1990, pe
teritoriul comunei s-au infiintat societati comerciale, avand ca obiect
de activitate comertul: in 2009, erau inregistrate 53 de firme (18 la
Lespezi, 9 la Buda, 6 la Bursuc Deal, 5 la Dumbrava, 24 la Heci). in
acelasi an, bugetul local era de 5.020 mii lei.
CAILE DE COMUNICATII
Daca Lespezi a fost cu un pas inaintea comunelor din jur, din punct de
vedere economic s-a datorat pozitiei geografice, la intersectia
drumurilor comerciale si la un vad al siretului. Prin drumurile si calea
ferata existente are legaturi directe pentru transport de calatori si
marfuri cu municipiul Pascani (18 km), municipiul Iasi, resedinta
judetului in care se afla (86 km), orasul Suceava (50 km) si cu
Bucuresti (390 km).
Odata cu inaugurarea caii ferate Itcani – Pascani – Roman, in decembrie
1869, s-a dat in folosinta si statia C.F.R. Heci – Lespezi si Halta
Sodomeni (Lunca), care a insemnat un moment important in dezvoltarea
targului Lespezi. In jurul statiei au aparut unitati de colectare –
depozitare, care s-au desfiintat dupa 1992, ramanand doar depozitul
pentru schelete metalice pentru poduri C.F.R.
Statia C.F.R. a deservit si comunele Siretel, Tatarusi si Vanatori, o
parte din servicii fiind preluate de transporturile rutiere. Daca pana
in 1990 treceau prin statie in jur de 150 de trenuri in 24 de ore, in
momentul de fata trec aproximativ 50 de trenuri in acelasi interval de
timp.
MONOGRAFIA COMUNEI LESPEZI IASI (2010)
Vasile SIMINA (coordonator)
De-a lungul timpului, Lespezi a fost un centru de populatie rurala: sat,
targ, centru de plasa (1929-1950), iar in prezent este centru de
comuna. Conducerea administrativa a comunei isi desfasoara activitatea
intr-o cladire special construita in 1929, in centrul localitatii
Lespezi, la circa 50 de metri de D.J. 208. Cladirea a fost extinsa si
reparata in ani.Intre 1812 si 1825, apare pe lista de infiintare a mai
multor targuri din Moldova: Podul Iloaiei, Podul Turcului etc.
Prin Legea Comunala din 4 iulie 1875, publicata in Monitorul Oficial nr.
163, se aproba ca de la data de 5/17 decembrie 1875, judetul Suceava sa
fie impartit in trei plase administrative: Plasa Muntele, Plasa Moldova
si Plasa siretului (din care facea parte si comuna Lespezi). Judetul
Suceava se intindea pe 160 km, de la Dorna pana la Costesti (intre
Ruginoasa si Targu Frumos).
In 1892, targul Lespezi devenea resedinta Plasei siretului de Sus,
judetul Suceava. in 1923, s-a infiintat judetul Falticeni, care
cuprindea cinci plase, inclusiv Lespezi si Pascani.
In 1929, judetul Falticeni devine judetul Baia, cu resedinta la
Falticeni, iar comuna Lespezi ramane in Plasa Siretul. In 1938, lua
fiinta o noua unitate administrativa, „tinutul”, iar judetul Baia,
impreuna cu judetele Pascani, Bacau, Vaslui, Neamt, Roman, Botosani
intrau in componenta tinutului Prut, cu resedinta la Pascani pana in
1940. in 1942, comuna Lespezi facea parte din plasa Dolhasca, iar in
1950 intra in componenta raionului Pascani. in urma impartirii
teritoriale din 1968, este comuna in judetul Iasi, avand in componenta
satele Lespezi, Bursuc Deal, Bursuc Vale, Heci, Buda si Dumbrava.
La 1900, comuna Lespezi facea parte din Plasa siretul de Sus, cu
resedinta la Lespezi. Pretura era in cladirea cu etaj de pe colt unde a
fost oficiul postal si laboratorul de cofetarie. Rosea a fost ultimul
pretor inainte de razboi. Sotia sa a fost invatatoare, iar fiul lor,
Vlad Rosea, a fost arhitectul sef al Sucevei.
Judecatoria era peste drum de politia actuala, in cladirea fostului
sediu al C.A.P. Lespezi. Dimitrie Gusti mentioneaza in a sa
Enciclopedie, ca in 1936 la Lespezi – Baia erau doi magistrati.
Jandarmeria era peste drum de vechea scoala pana in 1950, cand a devenit
militie si s-a mutat in casa pretorului, colt cu strada Bratenilor. La 6
aprilie 1944, in acea cladire in care se afla si oficiul postal era
stabilit Comandamentul Armatelor Romanesti, care se retrageau din
Uniunea Sovietica pe linia Lipcani – Botosani – Siretel – Pascani. in
acea zi, targul era plin de soldati, iar in ziua urmatoare podul de fier
avea sa fie aruncat in aer. Ultimul comandant de jandarmi si primul
militian avea sa fie Aurel Botez, a carui sotie a fost moasa comunala.
Fiica lor, Lenisor, avea sa fie functionara la primarie, pana la iesirea
la pensie, dupa care s-a retras la Falticeni, la una dintre fiice.
Primaria construita in 1929 avea sa fie inaugurata la 11 noiembrie 1933,
in timpul mandatului de primar al lui Gheorghe – zis Pitu – Popovici,
in timp ce viceprimar era Gheorghe Slatineanu, zis Palmasu, primul fiind
mare mosier, al doilea un bun gospodar din Heci.
Alti primari de dinainte de 1989:
• Constantin Suri ea din Lespezi;
• Dumitru Oprea (n. 1890) din Lespezi;
• Gheorghe Popa, din Hartoape, in timpul caruia s-a daramat cosul de fum al fabricii de sticla;
• Sofronia, din Bursuc Deal;
• Buhaianu din Pascani;
• Grigore Airinei din Lespezi;
• Irimia Mihai din Heci;
• Prof. Gheorghe Toma din Lespezi;
• Maria Olaru, tehnician agricol din Lespezi.
Viceprimari:
• Gheorghe turlea din Lespezi;
• Alecu Rusu din Lespezi;
• Dumitru Postelnicu din Bursuc Deal.
Dupa alegerile locale din 1992 primaria a fost condusa de:
• Primar Gheorghe Gabor;
• Viceprimar Constantin Rotam;
• Secretar Marin Caba.
Dupa alegerile din 2000:
• Primar Gheorghe stefan;
• Viceprimar Laurentiu Caba;
• Secretar Corina Gherman.
Dupa alegerile din 2004:
• Primar Ioan Lazar;
• Viceprimar Laurcntiu Caba;
• Secretar Corina Gherman.
Dupa alegerile din 2008:
• Primar Ioan Lazar;
• Viceprimar Laurentiu Caba;
• Secretar Corina Gherman.
Deputati in Parlamentul Romaniei:
• Toader Cretu din Dumbrava, intre cele doua razboaie;
• Ioan Rotaru din Buda, in timpul comunismului;
• Neculai Ratoi din Pascani, ales in 2008;
• Florin Constantinescu din Pascani, senator ales in 2008.
MONOGRAFIA COMUNEI LESPEZI IASI (2010)
Vasile SIMINA (coordonator)
